Femeie pufoasa

De la adevaratii cuceritori, pana la barbatii cu un succes modest la femei, toti am simtit-o in brate. Femeia pufoasa!

Aceasta varicela din copilarie a maturitatii barbatesti.

Varicela? Explic.

Cand esti mic, in generala spre exemplu, printre cele mai de pret cadouri pe care le poti primi este sa nu te duci la scoala, din orice motiv. Asemanarea aici, cu barbatul matur este ca, printre cele mai de pret cadouri pe care le poti primi este sa "descarci bazooka", sa "marchezi" sau, mai pe shleau, aham aham, sa futi, la fel, din orice motiv. Problema e ca dupa ce aflii ca nu te mai duci la scoala o saptamana intreaga, poate chiar doua!!! si ai euforia aia care-ti cuprinde corpul inundat de certitudinea cadoului, incepe nasoleala. Te mananca. Doamne Dumnezeule, ce te mananca! Peste prima zi mai treci cum treci, dar pe masura ce trece timpul totul nu mai pare o idee asa de buna... La barbatul matur, dupa ce o "arde" pe pufoasa in prima seara, incepe si aici sa se imputa treaba. Parca nu isi aduce aminte sa fi avut fantezii sexuale cu Modelino...sau cu miere intr-un balon. Lut proaspat udat? Ma rog, intelegeti voi. O idee care la inceput parea castigatoare s-a materializat intr-un adevarat cosmar. Tzias pana ta, si ce te mai mananca!

Fiecare barbat vrea un fund din care sa sara monezile cand le arunci spre el. Carne de 16-18 ani se zice in literatura de specialitate. Nu e nimic pe lume mai misto decat carnea de 16-18 ani. Din pacate...

Dar nu este mai mult la o femeie decat carnea din care este alcatuita? Ce privire minimala mai este si asta? Femeia este compusa din atitudine, din ce gandeste, nu este un obiect de pipait!

Clar! Si Einstein uda femei din lumea larga. Mmm, ce minte superba si apetisanta. Miam Miam!

So......hit the gym, ladies!

Urmatorul post va fi despre barbatii cu burta, in compensatie, ale caror randurile le-am umplut si eu timp de 3 ani, mereu prezent la apel. Burta Calin? Prezent domn' plutonier!

O zi rece

Intotdeauna cand afara era intunecat si ploua, sau ningea, imi venea mai mult ca oricand sa ma iubesc cu fata cu care eram atunci.

Cele mai misto amintiri simple, dar senzationale pe care le am cred ca sunt in zile mohorate.

E ceva afara care-mi aduce aminte de cand eram mic (chiar simt puteric sentimentul asta), din generala, cand stateam la bunicii mei si care ma impinge la dragoste.

Sarutat liiiin, tinut in brate si jucat prin pat. Sa facem un ceai, sa ne citim unul altuia cu voce tare o carte si sa ne povestim tot felul de dracii. Ador chestiile astea intr-o zi ca azi.

Ma fac sa ma simt implinit si ma linistesc ca nimic altceva. E sentimentul pe care-l simteam cand mergeam pe Calea Victoriei, vis-a-vis de Max Mara, ne luam pizza de la un mic Panipat care nu mai e acum si o mancam pe banca la Ateneu, uitandu-ne la Hilton. In clasa a 9-a. Ma simteam copios de bine cand faceam asta, nu stiu de ce. Exact ca la bunici.

Imi sare in minte si penarul primit de la tata prin clasa a 3-a. Unul maricel si cu papagali pe ambele parti. Era verde si plin, plin de pixuri, creioane, un stilou, ascutitoare si o guma super smechera de sters. Cred ca asta e cel mai misto cadou pe care l-am primit in viata mea. M-a dat pe spate asa mult, ca m-am bucurat ca-l aveam si in primii ani de liceu.

Imi aduc aminte foarte mult de Vera, prietena mea de atunci. Nu neaparat de ea, dar de camera mea, de caietele de la scoala si cum miroseau (pe bune, chiar simt asta, n-o scriu de amorul prozei), de cum ne jucam si sarutam la mine.

Din cauza asta ieri ma incerca din nou tristetea, pentru ca-mi umpleam inima cu dorinta sentimentului ala de bine, ca un reflex, cand ploua sau ninge sau e frig afara.

Ma intristam pentru ca stiam ca n-o sa vina curand asta, ba dimpotriva.

E din alt film cum simt sa ma simt, din reflex, cu bunatatea, copilaria si caldura care vin din sentimentul ala si cum trebuie sa ma simt, de la situatia asta macabra.

M-am trezit trist si foarte singur. Si umilit, dar asta nu prea mai conteaza.

Cautam poze pentru Vasc si am dat de cateva poze cu X.

Jumate constient stiam ca sunt acolo si poze cu ea si aveam nevoie sa o vad. Pentru ca erau poze cu X a mea, din iarna asta, exact intr-o seara ca asta de azi. Rece afara, mohorat, dar plin in casa de sentimentul ala minunat.

Nu erau multe. O poza cu un fund, una in care ne sarutam razand si doua in care radea si se ferea cand incercam sa-i fac o poza in sanii goi. De fapt se ferea, dar nu prea, ceea ce face poza cu atat mai draguta. Pusesem si expunere putin prelungita si toate pozele sunt imbracate intr-o lumina galbena-maro, calda, calda. Daca prajiturile de casa, abia scoase din cuptor ar fi lumina, asa ar arata. O lumina imbietoare si delicioasa, care scoate orice sentiment de "porno" din pozele alea.

Nu stiu daca mi-e dor de ea, prietene, dar sigur mor de dor de noi.

Imi vine sa-mi smulg carnea de pe mine cand ma gandesc ca de acolo am ajuns aici.

E trist.

:(

Cum ii explici unui copil de 4 ani ca mama lui a murit de supradoza, cand el te intreaba neincetat unde e si de ce nu mai vine acasa?

Te intreaba daca e suparata pe el. Iti spune sa-i transmiti ca isi cere sincer iertare pentru geamul spart in toamna si ca nu vroia sa termine niciodata toata mancarea din farfurie. Jura ca o sa manance mereu tot de acum incolo!!! O sa faca curat zilnic in camera lui si nota aia de 6 de la mate n-o sa se mai repete niciodata. Crede ca e vina lui...

O asteapta de multe zile, nedormit, dar ea nu vine. Retraieste alternat, ba momente de tristete si regret in care isi aminteste toate prostioarele facute, ba momente de vis cand parca ii simte inca bratele cum il tin strans la piept, pe puloverul ei de matase si cu buzele-i pe frunte. Uneori, extrem de rar, o si miroase. E cel mai trist dupa ce o miroase cu nasul mintii... Ii e tare greu.

N-a iubit niciodata pe nimeni mai mult si in lumea lui mica ea insemna imens. 

Te uiti la el si zi de zi mori ca nu-l poti ajuta. Ce sa-i spui? Ca mama a fost un om slab si extrem de egoist? Ca nu l-a meritat poate niciodata? Ca ii va fi sigur mai bine fara ea si ca tata o sa-i gaseasca alta mama mai buna? Asta sa-i spui cand icneste printre lacrimi zi si noapte? Il doare in pula ca mama a fost lasa si ca s-a purtat atat de urat cu el la final. Ca l-a lasat singur, desi-l iubea. Fix in pula il doare. Unde e mama e intrebarea neincetata si efectiv n-ai ce sa-i zici. Doar sa il iei in brate si sa plangi si tu, de plansul lui.

Ti se sfarma inima cand vezi cum uratenia adulta zdrobeste universul inocent al copilariei. Poznas si zglobiu, un copil nu sters si simplu de crescut, dar un copil bun si fantastic.

Il iei in brate si astepti sa-i moara dragostea in el. Un avort al iubirii, pe viu. Tot ce poti sa speri e sa nu-l pierzi, ca de urgie nu-l scapa nimeni.

Une-i mama? De ce nu mai vine? Nu ma mai iubeste? Unde e? Unde e mama mea?

Si logica tace.

Snif, snif...

Axe, leustean, aghiasma, pula, peste, levantica, praf, sudoare, sudoare, sudoare, Lancome, sudoare, merdenele, gogosi....cu ciocolata, borala, leustean din nou, naftalina, scortisoara, mai multe lucruri murdare, stres, sudoare, peste din nou.

Tocmai oprise metroul la Victoriei si eu coboram pe scari sa-l prind. Calatorii urcau pe scari sa iasa la suprafata sau sa schimbe linia. Pe scari, nasul meu s-a conversat cu mirosul lor. Al calatorilor din metrou.

Daca as scrie o carte de calatorii, pe langa pagini peste pagini de cuvinte, as face o anexa. Iti spune ceva o poza cu Casa Poporului si alta cu Arcul de Triumf? Vrei sa simti cum e in Bucuresti? Da la anexa... Ar scrie mare, pe centru:

"Inchide ochii si miroase, pe rand, mostrele atasate, fluturandu-le in aer la 10-15 cm in fata nasului."

Ar fi mostre cu miros de Axe, sudoare, de pula, scortisoara, merdenele si aghiasma. Daca ai inchide ochii si ai flutura calupul in fata nasului, parca ai fi acolo... la Victoriei in metrou, pe la 11. Si asa lumea ar stii mai bine cum e in Bucuresti decat dupa orice descriere sau poza sau documentar.

Cred ca difera foarte mult mirosul asta de metrou de la ora 11. In Moscova ar fi unul, in Paris cu totul altul. Esenta de tara i-as spune.

Esenta de Bucuresti? O picatura de Axe, una de naftalina, una de levantica, doua de merdenele, 6 de sudoare, doua-trei de pula, dupa gust, cam doua de aghiasma, una de ciorapi, doua de Lancome.

Si acum ramane doar snif, snif...

Piua

Nu inteleg!!! De ce s-a inventat cuvantul "piua"?

E cea mai mare minciuna! Nu exista "piua". 

De ce mintim copiii ca daca ceva o ia razna, gata, spui "piua" si s-a dus. 

Nu exista, frate, "piua".

In viata daca trebuie sa faci ceva nasol, nedrept, care doare fantastic nu exista optiunea "piua".

In Iraq rebelii aia cu un Kalash obosit, incoltiti de 3 elicoptere, spun "piua" si nu le mai zboara cine stie ce texan creierii?

Aia din WTC cand s-au uitat pe geam au spus "piua"?

Caprioara din documentarul de pe National Geographic, sfasiata de lupi, a zis "piua"?

In dragoste, futu-i gura masii sa-i fut, poti sa spui "piua"?

Victimele violurilor credeti ca nu stiau si ele de cuvantul asta "piua"? Totusi, ceva n-a mers...

O iei cat poti, te sfasie, te ataca, te doare, pana cedezi, nu te salveaza "piua".

Eu zic sa nu le mai impuiem capul copiilor cu minciuni. Si ce daca te gadila 7 copii si simti ca te sufoci si nu mai ai aer? Descurca-te, ca nu exista "piua"!

25 de minute, pe banca in Cismigiu

El si ea. Merg alert si putin departati unul de altul:

"E viata mea pana la urma, nu? Deci eu nu accept sa-mi spuna ei ce sa fac!? Si ce daca sunt parinti?"

Parea putin speriat...

Doi baieti, maxim 27 de ani amandoi:

"Nu e, au luat-o razna mai tarziu. Doar de patriotism era vorba la inceputuri, in Legiune..."

Bunici si doi copii:

"Vedeti mama, vedeti? D-aia nu-i voie s-alergati! Treci aici!"

Trecuse unul pe role...

Doi pusti, unul pe bicicleta:

"Stai usor frate, ca-mi rup coaiele!"

Cocalari cu doua "fete":

"Iha sha vhedheti ce omhor vha lhuati vhoi dhupa asteeea, dha?"

Pitipoanca si fotograf:

"Podu ma Mihai, podu da bine. Hai ca avem poze destule la copac."

Gabori, comunitari:

"Si....." rade "... ba, la gard acolo se stransesera..." rade "...toti ba..." rade "...venise si aia de stau la Primarie..."

Patru cocalari, 14-16 ani, treninguri, nu zic nimic, se aud manele dintr-un telefon dat pe difuzor.

"Nu-mi plac surprizele" ... HUH?!?

N-am inteles niciodata oamenii care sustin ca nu le plac surprizele. Mi se pare o stupiditate absoluta. Ce poate sa nu-ti placa la ceva neasteptat si placut? Eu asta asociez unei surprize, o intamplare neasteptata si placuta. Daca intamplarea neasteptata este neplacuta, atunci nu-i sub nici o forma o surpriza, este pur si simplu ceea ce este... o intamplare neasteptata, neplacuta.

"Nu-mi plac surprizele"...

Gandeste-te ce sentiment ai cand gasesti o hartie de 50 de Ron in buzunarul unor blugi mai vechi. Cum te simti?
Ce-a fost asta?
O surpriza!

Sau cand te trezesti dimineata convins ca trebuie sa pleci la birou si vezi ca ceasul e 6, nu 7 cat te asteptai sa fie si mai ai o ora de somn, pe care o s-o savurezi cu o pofta si-o patima surori cu pacatul. Cum te simti?
Ce-a fost asta?
O surpriza, din nou!

Mergi cu masina sau esti in club si TZOC, incepe melodia noua pe care o adori, dar habar n-ai cum se numeste si nu poti s-o asculti decat daca dai nas in nas cu ea. Cum te simti?
Surpriza!

Vine fata ta la tine si-ti spune ca tatal tau va fi bunic (te ia putin ambiguu, sa nu faci vreo nefacuta, gen sa bufnesti in plans, s-o iei la fuga, sa vomiti sau sa-i scapi Doamne fereste vreuna). E, aici depinde de cine e fata ta si de cat timp e fata ta. Daca e de doua saptamani nu mai e o surpriza, e doar o intamplare neasteptata, dar daca e fata ta de 3-4-5 ani si sunteti si casatoriti pe deasupra? Surpriza vietii tale!


"Nu-mi plac surprizele"... 'tzi-va dracu' d-aici! :)